Nu cu mult timp în urmă, se credea că persoanele supraponderale sau obeze sunt cele care mănâncă compulsiv, sunt anxioase, depresive, stresate, sau care compensează prin mâncare deficiențele din viața lor. Însă astăzi, când toată lumea pare să ia în greutate, iar obezitatea a devenit un subiect de importanță națională, experții tind să creadă că nu este, de fapt, vorba despre o problemă personală.

Asociația Americană de Psihiatrie nu a privit niciodată mâncatul excesiv sau greutatea în exces ca pe o tulburare psihiatrică și cei mai mulți obezi nu se califică pentru diagnostice psihiatrice. Cele mai multe studii nu găsesc asocieri între sănătatea mentală și greutate corporală.

Însă, în abundența de persoane cu greutate peste normal, există și excepții. Unele studii sugerează că persoanele depresive sunt predispuse să dezvolte sindrom metabolic, care adesea însoțește greutatea excesivă, mai ales când se concentrează în jurul taliei. Oamenii se pot consola cu ”mâncare de confort”, care e, de obicei, bogată în grăsimi, zahăr, calorii, pentru că se simt anxioși, singuri, supărați, sau au respect scăzut de sine. Există un tip anume de depresie cu simptome care includ letargie și mâncat în exces.

În plus, persoanele supraponderale nu se bucură, cel mai probabil, de beneficiile psihologice ale exercițiului fizic. Dacă se simt respinse, neatractive, sau suferă din cauza discriminării sociale, stresul emoțional poate duce la creșeterea în continuare în greutate. Problema se agravează atunci când nu reușesc să slăbească și sunt acuzați, sau se acuză ei înșiși pentru lipsa de autocontrol.

Obezitatea și psihopatologia

Studiile realizate până acum au încercat să stabilească dacă obezitatea este legată de o creștere a psihopatologiei, însă răspunsul pare să fie negativ. De aceea cercetările au schimbat unghiul de abordare. În loc să stabilească dacă obezitatea este legată de suferință psihologică crescută, se urmărește dacă personale obeze au risc crescut de psihopatologii. Această abordare recunoaște eterogenitatea din grupul persoanelor cu greutate peste normal. Având în vedere răspândirea obezității și supraponderabilității, ar putea să existe diferențe mai mare între acești indivizi, față de acelea dintre obezi și persoane cu greutate nromală.

Tratamentul complicațiilor psihosociale ale persoanelor obeze

Pacienții obezi și medicii acestora ar putea ajunge repede la concluzia că fiecare suferință este atribuită greutății lor și că pur și simplu trebuie să slăbească. Însă specialiștii în sănătate trebuie să fie conștienți că depresia de care suferă persoanele obeze nu este întodeauna legată de faptul că au o greutate exagerată. Mai ales că majoritatea obezilor nu sunt deprimați. Recomandările spun că pacienții obezi care suferă de depresie să fie tratați în prima fază independent de greutatea lor. Simptomele cognitive și comportamentale ale depresiei (concentrare scăzută, motivație scăzută, izolare socială) pot diminua capacitatea unui pacient de a adera la un program de slăbire, ceea ce poate duce la vulnerabilitate la uzură, pierdere în greutate nesatisfăcătoare și tulburări de dispoziție exacerbate.