Consecințele psihologice ale obezității sau supraponderabilității pot include respect de sine scăzut și anxietate, precum și afecțiuni mai grave, ca depresia și tulburările de alimentație (bulimie, anorexie etc).

Cultura modernă este unică prin modul în care proslăvește corpurile tinere, subțiri, tonificate. Cu rare excepții, doar corpurile tinere și proporționale sunt considerate sexy. Omenii cu greutate peste normal sunt priviți de sus. În aceste condiții, în care societatea îți indică clar că modul în care arăți este complet indezirabil, este ușor să ai o impresie proprie proastă, să devii deprimat sau anxios, sau să dezvolți obsesii cu privire la controlul alimentației.

Însă nu este nevoie să fii supraponderal, ca să începi să ai tulburări psihologice legate de mâncare. Mâncatul este plăcere și din această cauză tot felul de oameni, slabi sau grași, ajung să folosească alimentele ca o sursă de confort emoțional mereu la dispoziție în momentele de stres.

Un astfel de obicei alimentar indus de stres duce la acumularea de kilograme în plus, ceea ce îi face pe oameni, în special pe femei, să aibă o părere proastă despre sine, ceea ce continuă spirala mâncatului pe bază de stres și acumularea în continuare de kilograme.

Pierderea de energie și de poftă de viață

Pe lângă aspectele negative ale sănătății și pe lângă rușine, persoanele obeze tind să aibă și mai puțină energie decât cele cu greutate normală. Pentru că trebuie să depună mai mult efort pentru a deveni active, persoanele obeze tind să aibă un stil de viață mai puțin activ și devin sedentare. Astfel începe să se manifeste un cerc vicios, în care cu cât oamenii devin mai puțin activi, cu atât crește riscul de a lua în greutate și scade oportunitatea de a deveni mai activi. Stresul vieții devine și mai copleșitor odată cu evitarea mișcării fizice (care altfel ar putea începe procesul de inversare al acestei spirale de scădere a energiei) și se pierde oportunitatea de reducere a tensiunii musculare, a stresului și anxietății.

În timp, chiar și activitățile obișnuite ale vieții de zi cu zi, cum ar fi urcarea scărilor, pot deveni adevărate provocări și motive de epuizare, iar persoana obeze începe să aibă sentimentul că a îmbătrânit prematur.