În 2019, Adunarea Generală a ONU a proclamat 10 februarie drept Ziua mondială a leguminoaselor (Rezoluţia A/ RES/73/251). În acelaşi timp a invitat Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), în colaborare cu alte organizaţii, să militeze pentru respectarea Zilei mondiale a leguminoaselor.

Având în vedere valoarea leguminoaselor, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) a adoptat la 20 decembrie 2013 o rezoluţie (A/RES/68/231), care proclama 2016 ca Anul internaţional al leguminoaselor.

Marcarea Anului internaţional al leguminoaselor de către FAO a sporit gradul de conştientizare al publicului asupra beneficiilor nutriţionale şi de mediu ale legumelor ca parte a producţiei durabile de alimente.

Potrivit ONU, pe baza succesului Anului internaţional al leguminoaselor şi a recunoaşterii potenţialului acestor alimente pentru îndeplinirea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, cu o relevanţă deosebită pentru Obiectivele de Dezvoltare Durabilă 1, 2, 3, 5, 8, 12, 13 şi 15, Burkina Faso a propus marcarea Zilei mondiale a leguminoaselor.

Ziua mondială a leguminoaselor este o oportunitate de a creşte gradul de conştientizare a beneficiilor nutriţionale ale leguminoaselor şi a contribuţiei lor la sisteme alimentare durabile şi la o lume fără foame.

Leguminoasele sunt esenţiale în abordarea provocărilor sărăciei, securităţii alimentare, sănătăţii umane şi nutriţiei, sănătăţii solului şi mediului, potrivit FAO.

Legume uscate sau leguminoasele sunt seminţe comestibile ale plantelor.

Meniurile şi bucătăriile din întreaga lume includ feluri de mâncare bazate pe leguminoase, unele fiind recunoscute aşa cum este humusul (năut) sau dhal-ul indian (linte, năut).

Leguminoasele nu includ culturile care sunt recoltate verzi (de exemplu, mazăre verde sau fasole verde), care sunt clasificate drept culturi vegetale. De asemenea, sunt excluse acele culturi utilizate în principal pentru extracţia de ulei (de exemplu, soia şi alunele) şi culturile leguminoase care sunt utilizate exclusiv în scop de însămânţare (de exemplu, seminţe de trifoi şi lucernă).

Legumele uscate au un conţinut ridicat de proteine şi nutrienţi, fiind o sursă ideală de proteine, în special în regiunile în care carnea şi produsele lactate nu sunt accesibile fizic sau economic. De asemenea, sunt sărace în grăsimi şi bogate în fibre solubile, consumul acestora poate scădea colesterolul şi ajută la controlul zahărului din sânge.

Datorită acestor calităţi, acestea sunt recomandate de organizaţiile de sănătate pentru gestionarea bolilor netransmisibile precum diabetul şi afecţiunile inimii. Totodată, s-a demonstrat că leguminoasele ajută la combaterea obezităţii.

Beneficiile pentru mediu aduse de aceste culturi rezultă din proprietăţile de fixare în sol a azotului din leguminoase, fapt care îmbunătăţeşte fertilitatea solului şi duce la creşterea şi extinderea productivităţii terenurilor agricole. Prin utilizarea leguminoaselor, fermierii pot promova, de asemenea, biodiversitatea agricolă şi biodiversitatea solului, evitând în acelaşi timp dăunătorii şi bolile la plante.

Mai mult, leguminoasele pot contribui la atenuarea schimbărilor climatice prin reducerea dependenţei de îngrăşăminte sintetice utilizate pentru a introduce azotul în sol. Gazele cu efect de seră sunt eliberate în timpul fabricării şi aplicării acestor îngrăşăminte, iar utilizarea lor excesivă poate fi în detrimentul mediului. (surse: https://www.un.orghttp://www.fao.org) AGERPRES